|
|
|
Despre Club |
|
|
Istoric |
|
|
Galerie |
|
|
Antrenamente |
|
|
Contact |
|
|
***
ISTORIA stilului CHOY LEE FUT
CHAN YONG FA
“ Numele meu este Chan Yang Fa şi fac parte din a cincea
generaţie a descendenţilor direcţie ai lui Chan Heung –
fondatorul stilului Choy Lee Fut. M-am născut în Canton, China.
La vârsta de 4 ani, am fost iniţiat în arta Choy Lee Fut de
către bunicul meu, Chan Yiu Chi şi de către tatăl meu, Chan Wan
Hon. Prin amintirea conversaţiilor purtate cu bătrânii familiei
şi prin revenirea la însemnările strămoşilor mei, sper să scriu
pe scurt în acest articol originile Choy Lee Fut astfel încât
lumea să poată înţelege mai bine sistemul nostru de arte
marţiale.
Primii doi profesori ai lui Chan Heung
Stră-străbunicul meu, Chan Heung, s-a născut in satul Ging Mui
din districtul Ngi Sai, ţinutul Sun Wui, din provincia Kwantung.
De la vârsta de 7 ani, lui Chan Heung i s-au predat artele
marţiale de către unchiul sau Chan YuenWu. Deşi copil fiind,
Chan Heung era puternic şi învăţa repede. Poseda o abilitate
naturala şi a reuşit rapid să câştige afecţiunea unchiului sau,
care nu a precupeţit nici un efort pentru al învăţa tot ce ştia.
In câţiva ani, Chan Heung a făcut un asemenea progres in Kung
Fu, încât a fost îndemnat de către unchiul sau să-şi deschidă o
şcoală proprie în oraşul Sun Wui. Pe măsură ce trecea timpul si
reputaţia sa creştea, câştiga din ce în ce mai mulţi elevi. Intr-o
bună zi, el a aflat că un alt instructor, pe nume Lee Yau Shan a
fost invitat sa predea prin împrejurimi. Lee era un discipol al
călugărului Shaolin Jin Sin şi se spunea despre el că poseda o
abilitate formidabilă. Chan Heung, fiind puternic motivat şi un
iubitor al luptei de calitate, s-a hotărât să-l testeze. L-a
surprins pe Lee în momentul în care acesta ieşea dintr-un
restaurant şi a încercat să-l doboare la pământ, punându-i
braţele în jurul mijlocului. Totuşi, Lee a suportat atacul calm,
şi-a îndoit uşor genunchii şi şi-a coborât Chi-ul şi centrul de
greutate într-un asemenea mod încât, oricât de mult a încercat
Chan Heung, nu a reuşit să-l clintească pe Lee. Apoi, Lee s-a
răsucit, a ridicat un picior pentru ai pune piedica şi a lovi în
acelaşi timp şi l-a aruncat la o depărtare de câţiva metri. Le a
fost curios să intre în vorbă cu atacatorul său când a văzut că
Chan Heung a fost capabil să sară nevătămat în picioare după ce
căzuse. Lee l-a lăudat pe Chan Heung şi a vrut să ştie cărei
şcoli aparţinea Chan Heung şi din ce motiv l-a atacat în mod
atât de laş mai degrabă, decât să-l cheme la o lupta dreaptă.
Lui Chan Heung i s-a făcut ruşine şi a răspuns că atacul a fost
ideea sa de a încerca să-şi testeze performanţele proprii şi că
nu vrea să-şi implice profesorul în înfrângerea suportată.
Amuzat de acest răspuns, Lee l-a părăsit pe Chan Heung in
uluiala acestuia.
După câteva zile, Chan Heung a aflat că Lee afirmase că cineva
aşa tânăr şi puternic ca Chan Heung, cu un aşa talent şi
inteligenţa ca a lui, îşi irosea viaţa si talentul din cauza că
vanitatea il impiedica să-şi îmbunătăţească performanţele. În
acel moment, Chan Heung a realizat adevărul şi şi-a dat seama că
nu există limite ale artei Kung Fu, apoi şi-a părăsit imediat
postul de Instructor Principal, înscriindu-se la şcoala lui Lee.
Chan Heung a fost discipol al lui Lee timp de 5 ani şi şi-a adus
performantele la un nou nivel, mai ridicat.
Calugarul Choy Fook
Într-o zi, Lee Yau Shan şi Chan Heung au auzit de un călugăr
izolat, pe nume Choy Fook, care trăia într-un templu aflat pe
muntele Law Fou. Acest călugăr era recunoscut pentru
cunoştinţele sale în Medicina Chinezească. Lee i-a spus lui Chan
Heung că, dacă acest călugăr era aşa de priceput în DIT DAT (
tratamentul vătămărilor musculare şi ale oaselor), trebuia să
fie priceput şi in artele marţiale. Roşi de curiozitate, Lee şi
Chan s-au hotărât să-l viziteze pe acest călugăr imediat.
Ajungând la intrarea în templu, ei au întâlnit un om care, deşi
era bătrân, era înalt şi musculos, cu o privire pătrunzătoare.
El le-a spus că este unul din discipolii călugărului Choy Fook
şi i-a invitat pe cei doi vizitatori să intre în templu şi să
bea nişte ceai cu el în timp ce îl aşteptau pe învăţătorul său,
care trebuia să se întoarcă din plimbările sale zilnice.
În timp ce cei doi vizitatori stăteau aşezaţi, bătrânul a
început să taie lemne pentru a fierbe apa cu mâinile goale (Chan
Heung va descoperi curând ca tăiatul lemnelor cu mâinile goale
era o parte din antrenamentul zilnic). Lee deveni curios. El ii
spuse lui Chan Heung că performanţele în Kung Fu ale acestui
bătrân sunt foarte bune şi că dacă acesta le arata ceva in
beneficiul lor, trebuie si ei să îi arate bătrânului câteva din
secretele lor. Lee s-a ridicat şi a mers până lângă piatra de
măcinat orez a bătrânului care era pusă lângă treptele de la
intrarea în templu. Mai întâi, a afânat pământul din jurul
pietrei, apoi s-a dat înapoi şi cu o lovitură de picior o aruncă
în aer . Bătrânul l-a privit cu amuzament. Apoi a mers până
lângă piatra de măcinat orez şi a retezat un colţ al acesteia,
pulverizând-o cu mâinile goale si aruncând praful la picioarele
lui Lee; le-a spus că el este chiar Choy Fook şi că pulberea
este un subiect de meditaţie pentru vizitatorii care nu se
poartă cuviincios.
Lee, plin de respect pentru Choy Fook, i-a mulţumit acestuia şi
a plecat imediat, lăsându-l pe Chan Heung acolo. Fiind un tânăr
sincer şi devotat artelor marţiale, Chan Heung şi-a dat seama că
i se oferă o ocazie pentru a-şi continua antrenamentul cu un
profesor cu un nivel de pregătire mult superior. El a căzut
imediat în genunchi în faţa călugărului Choy Fook şi l-a
implorat să-l accepte ca discipol. Choy Fook l-a cântărit pe
Chan Heung în linişte - ţinând cont de atitudinea tânărului – şi
a decis că cererea lui este una sinceră. A zâmbit şi i-a spus
lui Chan Heung că dacă vrea să-i fie discipol, trebuie să se
supună la trei reguli, dacă nu, să plece imediat.
Cele trei reguli pe care Choy Fook le-a ordonat lui Chan Heung
să le respecte erau:
1. Chan Heung trebuie să stea cu el la mânăstire cel puţin zece
ani până la sfârşitul uceniciei sale
2. Îi este interzis lui Chan Heung să-şi folosească cunoştinţele
pentru a ucide sau mutila pe cineva şi nu trebuie niciodată să
se laude cu ceea ce ştie
3. Chan Heung trebuie să lovească piatra de măcinat orez în aşa
fel încât să o pună în locul ei iniţial.
Spre marea încântare a lui Chan Heung, piatra s-a aşezat cu
uşurinţă în vechiul său loc şi astfel Chan Heung deveni discipol
al lui Choy Fook.
În următorii 10 ani, Choy Fook l-a învăţat pe Chan Heung Kung Fu
cu o mare acurateţe şi disciplină. Fiecare tehnică nouă lua zile
întregi pentru a fi învăţată; Chan Heung trebuia să stăpânească
foarte bine fiecare mişcare şi doar atunci când o executa cu
viteză, precizie, putere trecea la învăţarea unei noi mişcări.
Chan Heung şi-a îmbunătăţit performanţele în kung fu
considerabil, iar stilul său era foarte diferit de ceea ce
făcuse. Cunoştinţele predate de Choy Fook, indiferent dacă erau
despre tehnicile pumnilor goi, baston sau de antrenamentele cu
manechin, erau fără de sfârşit în semnificaţie şi pline de
schimbări subtile, asemenea naturii însăşi. Această combinaţie
de muncă grea, dedicaţie, abilitate naturală şi destinul de a
avea un învăţător bun, i-a permis lui Chan Heung să-şi termine
învăţarea în perioada de 10 ani stabilită.
CHOY FOOK îl invită pe Chan Heung să plece
Într-o zi, Choy Fook a dat un banchet în onoarea lui Chan Heung
şi l-a invitat pe acesta să-şi ia la revedere. În timpul
festivităţilor, Choy Fook i-a spus lui Chan Heung despre
locurile sale de origine. El era originar din mânăstirea Shaolin
din Fukien, care a fost distrusă prin foc. În timp ce el era in
Fukien, armata Ching a invitat 36 de călugări din mânăstirea sa,
să ajute la înăbuşirea unei revolte în Tibet, revoltă ce dura de
3 ani. A fost nevoie de trei luni pentru a recuceri Tibetul.
Temându-se de îndemânarea războinică dovedită de călugări,
guvernul Ching i-a invitat pe aceştia să se alăture armatelor
sale ca soldaţi călugări. Când aceştia au refuzat, guvernul
Ching, temându-se de viitoarele împotriviri ale lor, s-a decis
să înlăture întregul ordin monastic Shaolin, punând foc
întregului complex de temple în a 25-a zi a celei de a 7-a lună
din cel de-al 11-lea an al domniei împăratului Jung Jing (
aproximativ, în jurul anului 1734). Toţi au murit în afară de 6
călugări; Choy Fook era unul dintre aceştia şi a scăpat cu capul
în flăcări. El a fost poreclit „cap rănit” din cauza cicatricii
rămase de la arsură. Ulterior, el şi-a croit calea către Muntele
Law Fou din provincia Kwantung, unde s-a şi ascuns.
Choy Fook a continuat spunându-i artele de luptă Shaolin erau
originare de la fondatorul mănăstirii, Călugărul Dart Mor (
Bodhidharma ) şi mai târziu au fost perfecţionate de Călugărul
Gok Yuen şi de alţii. Maeştrii din afara mănăstirii au fost şi
ei invitaţi să contribuie la aceasta cu cunoştinţele şi arta lor.
Dintre aceştia au făcut parte şi celebrii Lee Sau şi Bak Yuk
Fung. Cu timpul şi cu o experienţă continuă, artele de luptă
Shaolin au fost şi mai mult rafinate. Şase ani de practică
Shaolin în Kung Fu pot fi priviţi ca o realizare mică, zece ani
însă pot fi priviţi ca o realizare calificată. Choy Fook spuse
că nu ştie dacă a fost norocul lui Chan Heung sau al lui (
relativ la artele marţiale Shaolin) faptul că Chan Heung a
reuşit să înveţe tot ceea ce el l-a putut învăţa, din moment ce
el se împăcase cu gândul că ar putea muri, ducând astfel
cunoştinţele sale în mormânt. Deşi era destul de hotărât să-l
trimită pe Chan Heung acasă, Choy Fook a continuat prin a spune
că, pentru a fi un adevărat urmaş al lui Shaolin, omul trebuie
să caute calea lui Buddha, ca şi învăţarea „ celor şase vrăji
fermecate”. Auzind acest lucru, Chan Heung s-a hotărât să rămână
încă doi ani, până când va fi gata să părăsească mânăstirea la
sfârşitul celui de-al doisprezecelea an de pregătire.
În momentul despărţirii, Chan Heung l-a rugat pe învăţătorul său
să-i prezică viitorul. Choy Fook i-a spus că deşi nu îi este
menit a duce o viaţă de curtean, ( ocuparea postului de
consilier de război), el şi urmaşii săi vor conduce oamenii
atâta timp cât tradiţia Shaolin va fi respectată. Printre alte
sfaturi date, Choy Fook i-a împărtăşit lui Chan Heung un cuplet
dublu pe care timpul l-a confirmat ca fiind adevărat:
„Dragonul şi tigrul s-au întâlnit în ceruri, pentru a reînvia
şcoala noastră Shaolin.
Arată urmaşilor tăi calea cea dreaptă, care a susţinut şi
înviorat fiecare generaţie.”
Când Chan Heung şi-a luat la revedere, el a fost condus până la
poalele muntelui de către trei din colegii săi de învăţătură.
Cei trei erau Jeung Tin Cheung ( poreclit Jeung Curajosul), un
călugăr de pe Muntele Law Fou pe nume Tung Kwan şi un om care
era chiar din ţinutul său Sun Wui, pe nume Chang Chung Nin.
Chan Heung se întoarce în ţinutul Sun Wui
Chan Heung s-a întors în satul său, unde a înfiinţat o clinică
pentru a-i îngrijii pe cei bolnavi şi a-i ajuta pe cei săraci.
Mai târziu, el a fost convins de către bătrânii familiei să
înfiinţeze o şcoală în sediul vechii primării a satului. El a
numit acest edificiu Hung Sing Gwoon, iar clinica să Wing Sing
Tong. La acea vreme, el a judecat că toate ramurile importante
ale artelor marţiale chinezeşti izvorau din templele Shaolin,
cum ar fi stilurile celebre din familiile Hung, Lau, Choy, Lee
şi Mok. Văzând că stilul său de Kung Fu
A fost de asemenea predat de învăţători ca Choy, Lee sau Chan,
s-a gândit că ar fi bine să le sinterizeze învăţăturile şi să
dea stilului său un nume care le-ar comemora şi le-ar onora
faptele, în loc să-şi denumească stilul în mod egoist Chan. El a
ales numele CHOY LEE FUT, din următoarele motive: CHOY, în
onoarea călugărului Choy Fook, care i-a predat multe din
cunoştinţele sale; LEE, în onoarea lui Lee Yau Shan, iar în
acelaşi timp pentru a comemora alţi precursori ca Lee Sau, care
a extins şi îmbunătăţit artele marţiale Shaolin; şi FUT,
semnificând Buddha, pentru a comemora originile budiste ale
artei, din moment ce toţi cei trei mentori ai săi se trag din
templul Shaolin.
Trei ani mai târziu, la invitaţia unchiului său şi a
organizaţiei locale de peste ocean, Chan Heung şi-a părăsit
satul natal pentru a se duce peste Oceanul de Nord (Oceanul de
Nord se referă la zona din jurul provinciilor Shantung şi Hopei
din China de Nord o analiză mai amănunţită a manuscrisului mi-a
dat impresia că locul menţionat este de fapt America). Acolo, el
i-a învăţat pe chinezii de peste ocean timp de trei ani, după
care au urmat încă trei ani în Hong Kong în care i-a învăţat pe
compatrioţii săi de acolo. Apoi el a traversat Oceanul de Sud
(Malaysia şi Singapore) pentru a preda timp de câţiva de ani în
cadrul Asociaţiei Kwantung. Când s-a întors la Muntele Law Fou
pentru a-l vizita pe Choy Fook, el a descoperit că învăţătorul
său murise în timpul absenţei sale, la vârsta de 112 ani ( când
Chan Heung l-a întâlnit pentru prima dată pe Choy Fook,
călugărul avea deja 96 de ani.) interpretând faptul că nu a
reuşit să-l vadă pe învăţătorul său încă o dată înainte ca
acesta să moară, el a ales drept penitenţă preluarea sarcinii de
a aşterne pe hârtie toate cunoştinţele sale şi de a le cuprinde
intr-o carte în scopul de a fi o mărturie scrisă pentru
posteritate, împiedicând astfel posibilitatea interpretărilor
greşite şi strecurarea ambiguităţilor în arta descrisă. El a
intitulat acest manuscris „ Manualul Artelor de Luptă Choy Lee
Fut”. ( Acest manual este de fapt o colecţie de „ formule” de o
largă varietate de forme Choy Lee Fut ce se execută mâna liberă,
cu arme, fiecare notată in mod distinct în următorul mod: 1-
numele secvenţei de mişcări, 2- orientarea corpului faţă de est,
3- descrierea mişcării părţii superioare a corpului, 4-
descrierea mişcării părţii inferioare a corpului, 5- o
explicaţie a utilizării practice pentru autoapărare).
Stră- străbunicul meu a transmis arta să fiilor săi Koon Pak şi
Şi Long ( cunoscut şi ca On Pak). Şi Long a primit numai
cunoştinţele medicale şi formula magică. El a murit în tinereţe
fără a avea un urmaş de sex masculin.
Străbunicul meu, Koon Pak, a transmis arta să fiului său Yiu
Chi, care la rândul său a transmis-o tatălui meu, Wan Hon.
Totuşi, în principal prin eforturile primelor trei generaţii,
arta Choy Lee Fut s-a răspândit de-a lungul şi de-a latul Chinei,
în Hong Kong, Macau, Asia de Sud-Est şi în lumea occidentală.
Tatăl meu a murit în Canton în anul 1979, iar acum este rândul
meu să duc mai departe tradiţia familiei de a propaga arta Choy
Lee Fut.
Majoritatea materialului din acest articol provine dintr-un
manuscris scris de către Chan Yiu Chi, intitulat în mod potrivit
„ Istoria Choy Lee Fut”. Acest manuscris este parţial istoric şi
parţial autobiografic. Copia originală scrisă de mână este încă
păstrată în familie. Acest manuscris nu a fost destinat
niciodată publicării, căci conţinea prea multe relatări
controversate ale unor evenimente istorice. A fost scris numai
pentru membrii familiei şi pentru un număr restrâns de discipoli
demni de încredere.”
***
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
©2001 Gedai Co. LTD. All rights reserved. Developed by
Gedai Co.
All other copyrights are the property of their respective owners.
|
|